Mi s-a făcut dor să revin !

Precum un pugilist cu orgoliul rănit după un K.O. primit in prima rundă, am decis să revin pe dragul meu blog pentru a mă implica, cu aceeași ardoare în fenomenul sportiv.

Am revenit, după un an, într-o perioadă în care fotbalul românesc este într-o stare avansată de beteșug. De ce ? Fotbalul este zguduit zi de zi de scandaluri și conflicte, nu de perfomanțe și diplomație. Peste tot pe unde se discută despe acest fenomen, auzim doar ce a mai făcut sau spus Gigi Becali, cine cu cine se mai ceartă, cine fură mai mult și cine este furat mai mult, cine are treabă cu Direcția Națională Anticorupție și nu în ultimul rând cu cine mai face sex Adrian Cristea sau Cristi Tănase. Deprimant! Este inadmisibil cum toate aceste subiecte "mondene" eclipsează ceea ce se întâmplă pe gazon, dar la finalul zilei, contează că se vinde mai bine vrajba sportivă decât cele 90 de minute de fotbal.

Suficient! Eu o să încerc să mă ocup, din nou, de partea frumoasă  a sportului din iarbă, de partea care a creat din acest joc un imperiu de marketing, de fotbal!

Niște proști

În ciuda faptului că majoritatea jucătorilor importanți ai Unirii Urziceni au fost acontați în ultima perioadă de Steaua, echipa roș albastră nu a reușit sîmbătă seara să se impună pe terenul decimatei echipe ialomițene. Cu tot cu Brandan, Bilașco, Apostol, Galamaz și Onofraș pe teren, mister atot-"fortuit" Ilie Dumitrescu a aplicat din nou, o tactică neprolifică, asemănătore cu cea de la Zurich. Nenumăratele pase laterele și înapoi, foarte puținele șuturi pe spațiul porții lui Cernea nu aveau cum să ducă către o ploaie de goluri. Cei drept golul Unirii a fost fortuit, deorece ialomițenii au stat cuminți în jumătatea lor, sperînd să dea lovitura pe contraatact, eveniment care într-un tîrziu s-a întamplat.

Înaintea partidei de diseară cu Steaua, Dumitru Bucşaru a afirmat : "Steliştii sînt proştii proştilor dacă nu ne bat".

După acest meci, au început să apară diverse întrebări. Este Ilie Dumitrescu capabil să cîștige campionatul ? Cît o să mai dureze acest proces de omogenizare al echipei ? Un singur lucru este clar, mister nu joacă precum Barcelona, în ciuda faptului că Becali i-a făcut toate poftele pînă acum, rezultatele trebuie să-și facă apariția, nu există scuze.

FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus.
Sursa: DEX '98

Capitala cui ?

Campionatul intern este locul în care de trei ani provincia este la putere. Încet dar sigur, echipele bucureștene, supranumite "granzi" de frumoasele noastre tabloide, se afundă într-un con de umbră nemaiîntîlnit de decenii întregi. Anul acesta le găsește din nou, pe Steaua, Dinamo sau Rapid foarte agitate, foarte dornice să pună mîna pe trofeul de campioană, și mai ales, pe bănuții veniți de la UEFA, pentru participarea în grupele Ligii Campionilor, participare care poate să fie ultima pentru campioana Romîniei.

FC Steaua București

A cîștigat ultima oară campionatul în sezonul 2005/2006 sub comanda lui Cosmin Olăroiu. Dintre jucătorii de atunci a mai rămas și astăzi la echipă doar Bănel Nicoliță. Acești patru ani de secetă pe plan intern au produs foarte multe conflicte în curtea celor din Bulevardul Ghencea, cel mai semnificativ fiind cel dintre conducerea clubului și suporteri. Anul acesta Steaua își propune din nou cîștigarea titlului. Casele de pariuri acordă Stelei a doua șansă la cîstigarea campionatului, cu o cotă de 5,00. Steaua a terminat sezonul trecut pe locul 4.

Plusuri :

-instalarea pe banca tehnică a lui Victor Pițurcă, ultimul antrenor care a calificat selecționata Romaniei la un turneu final (în același timp relația deosebită pe care o are acesta cu Becali);

-încercarea readucerii suporterilor în număr cît mai mare pe stadion, la meciurile de acasă;

-concentrarea formării unei echipe tinere, mai exact aducerea unor jucători foarte promițători, Cosmin Matei, Florin Gardoş, Mihai Răduţ;

-schimbarea liniilor de jucători, renunţarea celor cu salarii ce nu reflectă adevărata lor valoarea, pe scurt, siguranţă financiară;

Minusuri :

-lipsa de omogenitate a echipei din cauza numărului mare de jucători noi transferați;

-plecarea lui Ovidiu Petre, Pawel Golanski și Petre Marin, Robinson Zapata, jucători de bază în sezoanele trecute;

-imprevizibilitatea declarațiilor domnului George Becali;

-reacția suporterilor în vederea susținerii echipei, reacție negativă provocată de personalitatea patronului;

-aducerea unor jucători cu o reputație scăzută;

Dinamo Bucureşti

A cîştigat ultima oara campionatul în 2007, dar de atunci a fost o mare dezamăgire. Fotbalul produs de echipa din Ştefan cel Mare a fost umbrit de situaţia bolnăvicioasă din interiorul clubului, situaţie care a afecatat şi gîndirea deja neprofesionistă a jucătorilor. Casele de pariuri acordă lui Dinamo a șasea șansă la cîstigarea campionatului, cu o cotă de 6,00. Dinamo a terminat sezonul trecut pe locul 6.

Plusuri :

-readucerea la echipă a lui Ioan Andone, un antrenor care a mai cîştigat de două ori campionatul în ţară (cu CFR şi Dinamo);

Minusuri :

-instabilitatea financiară care poate duce la despărţirea de jucătorii importanţi ai echipei;

-lipsa de devotament a jucătorilor atunci cînd intră pe teren;

-viaţa extrasportivă a anumitor jucători care pătează imaginea clubului;

-o campanie de transferuri destul de slabă;

-lipsa unui portar de valoare;

Rapid Bucureşti

Giuleştenii nu au mai cîştigat campionatul de şapte ani, nu au mai participat în cupele europene de doi ani, astfel intrînd într-o stare de mediocritate. Casele de pariuri acordă nu acordă Rapidului prea multe șanse la cîstigarea campionatului, ei fiind a șaptea favorită, cu o cotă de 10,00. Rapidul a terminat sezonul trecut pe locul 7.

Plusuri :

-sosirea lui Dinu Gheoghe și a jucătorilor de la Brașov, Mihai Roman, Sabrin Sburlea, Rui Duarte;

-aducerea unui antrenor tînar în persoana lui Marius Șumudică;

-neimplicarea lui George Copos la echipă;

-vînzarea lui Alexandru Ioniță în Germania, consolidare financiară;

Minusuri :

-lipsa de rezultate din ultimele sezoane;

-lipsa de omogenitate a grupului;

-lipsa de experientă a noului antrenor;

-lipsa unui atacant veritabil;

Falsitate

Aseară s-a jucat un meci care, în mod curios sau nu, nu ar fi trebuit să se dispute din prizma tradiției autohtone, deorece în fiecare an cînd o echipa a obținut eventul, draga noastră supercupă nu și-a mai făcut apariția pe niciun stadion din țară.

În ciuda celor spuse, tot am avut de-a face cu un eveniment care a ajuns poveste. În urma unei prestații mai puțin leală a mignonului cavaler zîmbăreț de centru, decorat de nenumărate ori anul trecut cu medalia "băiatu' lu' tata", caracteristică întărită de extrem de inspirata tehnică în transformarea unei lovituri de pedeapsă a ialomițenilor, a produs primul tărăboi al sezonului. Imediat după terminarea partidei, managerul general al Unirii a ieșit în fața camerelor de vedere pentru a face focul să ardă mai bine. Să nu se înțeleagă greșit, domnul Stoica reprezintă în viziunea mea, și nu numai a mea, unul dintre cei mai de succes președinți de club pe care i-a avut vreodată fotbalul romînesc, dar acum sincer, este vina lui Avram că la penaltyuri au executat fundașii ? Păi Petre Marin era specialistul Stelei în transformarea loviturilor de pedeapsă...nu încape nicio îndoială. Greșeala cea mai vizibila a lui Avram a fost că, de multe ori mi-a lăsat senzația că-și pierduse prin tunel, sau prin vestiare, dragele sale cartonașe. Este și normal ca Unirea să țipe, este dreptul lor, deorece fiecare cartonaș ce trebuia dat pe bune, și care nu a fost acordat, ar fi cîntărit enorm într-un final de meci de genul celui de aseară.

S-a lansat cu ajutorul domnului manager general al Unirii, ideea jucătorilor împrumutați de o echipă în aceeași divizie. Se făcea referire la dragul nostru Viera, proiectat de cei din Cluj, pentru Internațional, dar și pentru Cluj din nou, la momentul disputării meciului direct. Viera este băiatul acela care la fazele echipei adverse, privea în gol și nu știa cum să facă să sprinteze mai repede spre fanionul de corner, pentru a nu supăra atacanții CFR-ului. Domnul Stoica a afirmat că locul lui nu este într-un fotbal în care un jucător începe să alerge către minge și apoi se hotărăște să abandoneze faza respectivă. Nu domnule Stoica, locul oricărui jucător care face așa ceva, nu este în fotbal, ci undeva în Burundi sau Panama, ascunși într-o fabrică de confecționat portofele.

Unde se mai întîmplă așa ceva ? Daca mîine Chelsea îl împrumută pe Di Santo la Fulham, chiar credeți că băiatu' va încerca să-și dea cu stîngul în dreptul, în derbyul londonez, de dragul lui Abramovici ? Fals, fals, de trei ori fals. Păi pentru tînărul Di Santo meciul împotriva echipei de la care a fost împrumutat devine cel mai important meci al sezonului, fiindcă el gîndește profesionist : "Joc să fac, să dreg, să mă zbat, să arăt că merit să mă antrenez cu Drogba și Anelka". Nu și la noi...

După aceste rînduri menite să vă facă din nou să meditați în agonia națională, am onoarea să vă etalez și cîteva plusuri ale meciului de aseară. Am observat un CFR care timp de vreo 30 de minute a rulat la un nivel mult peste media campionatului nostru. Am admirat un Deac mai cizelat, care parca era ghidat mai bine pe teren, de cele deprinse de la Mandorlini. Cum am ajuns în repriza secundă, am început să-mi pierd tot entuziasmul... Dar poate supercupa a fost doar aperitivului unui meniu extravagant numit Liga I.

CFR Cluj - Unirea Urziceni (Super Cupa României)

Duminică 18 iulie, începînd cu ora 20:30, pe stadionul din Cluj-Napoca, Dr. Constantin Rădulescu, se va juca meciul dintre campioana sezonului trecut, CFR Cluj și vicecampioana Unirea Urziceni.

Acest meci reprezintă pe lîngă un ultim test înaintea debutului noului sezon din Liga I, și ocazia perfectă pentru obținerea unui nou trofeu. Echipa ardeleană începe meciul cu prima șansă, avînd statutul de campioană și deținătoare a cupei. Pe lîngă acest detaliu, mai există și deja interesantul clișeu al complexului CFR pe care și l-a format echipa ialomițeană. Din ultimele zece întâlniri, echipa din Cluj a cîștigat 6, în timp ce Unirea nu a putut să se impună niciodată.

CFR 6, Egaluri 4, Unirea 0, golaveraj 17-4

Decisiv o să și fie duelul de pe banca celor două echipe, deorece amîndouă reîncep fiesta din fotbalul românesc cu aceeași antrenori alături de care au terminat sezonul trecut.

Un ultim avantaj al ardelenilor mai este și campania destul de bună de achiziții, care se poate remarca prin transferurile lui Ioan Hora (Gloria Bistrița), Sasa Bjelanovic (Vicenza), Dominique Kivuvu (NEC), Ionuț Rada (Al Nasr Dubai), Felice Piccolo (Empoli) și Nuno Diogo (Brasov). Unirea s-a întărit doar cu Petre Marin și Adrian Neaga, doi jucători cu experiență, dar cu o anumita vârstă. Un alt transfer este aducerea de la Arles a atacantului Maurice Dale.

În concluzie pot spune că Super Cupa o să pună față în față cele mai bune echipe din campionatul nostru. CFR-ul a cîștigat în ultimii trei ani, doua campionate și trei cupe, în timp ce Unirea a fost și ea regina României acum doi ani, performantă completată de o evoluție excelentă în cadrul grupelor Champions League. Favorita mea pentru acest meci este CFR Cluj, din cauza calității și omogenității arătate în ultimul sezon.

Pariul meu : CFR 45% Egal 35% Unirea 20%

De la Gerd la Thomas

Ne întoarcem puțin în timp, puțin mai mult, este toamnă, anul 1989, mai exact 13 septembrie, ne aflăm în Germania, undeva la sud-vest de Munchen, acolo, se află un orașel cu cîteva zeci de mii de locuitori, numit Weilheim. Întamplător sau nu, aici s-a născut un băiat care a reușit după douăzeci de primăveri, să se impună ca titular la cea mai galonată echipă din Germania, Bayern Munchen, să joace ca titular într-o finală de UEFA Champions League, să participe la o Cupa Mondială, și mai ales, să cîștige gheata de aur la acest turneu final.

Este vorba de Thomas Muller, un mijlocas ofensiv, mai exact un atacant ce poate evolua și în bandă, recunoscut pentru ritmul său de joc, răbdarea în execuții și construcție, cît și pentru tehnica sa. Jucătorul de 1,86m a demostrat calitătile unui adevarat golgeter, dar și empatia unui veritabil pasator de gol.

Povestea sa de fotbalist este strîns legată de clubul bavarez la care activează și astăzi. În vara lui 2009 el era un obișnuit al echipei secunde, dar zeița Fortuna i-a zambit. A avut norocul de a trece într-o bună zi, pe sub privirile înteleptului Louis van Gaal, un antrenor care nu a ezitat nicodată să parieze pe jucătorii tineri. Olandezul a rugat aducerea sa la prima echipă, unde desigur, nu existau mari speranțe legate de impactul său. Și pe bună dreptate, acolo deja existau jucători de calibru, cum ar fi Miroslav Klose, Ivica Olic, Mario Gomez. Foarte bine, dar putea sa joace extremă în partea stîngă. Nu prea ! Acolo era ba Robben, ba Ribery. Muller a reușit să rupă gura tîrgului, devenind încet om de bază în echipă.

Thomas Muller a marcat pînă acum 20 de goluri în 57 de meciuri pentru Bayern, dintre care 3 în cupele europene. El a debutat în Champions League pe 10 martie 2009, intrînd în teren în minutul 72, în locul lui Bastian Schweinsteiger, în cadrul meciului Bayern-Sporting 7-1. El a reușit să fie creatorul golului 5, cît și cel care a închis tabela. Ce debut !

Thomas Muller în actiune la debutul său în Champions League : http://www.youtube.com/watch?v=hQHAfZVBZHc&feature=related (începînd cu minutul 4:55)

Cine ar fi crezut că tînărul Muller o să joace în aproape toate meciurile lui Bayern ? Cine ar fi crezut că acest tînăr jucător urma să cîștige cupa și campionatul în Germania ? Cine îl vedea jucînd ca titular, repet, ca titular, o finală de Champions League ? Nici nu mai spun ce minunății a făcut în Africa de Sud, ținînd cont că el abea debuta pentru Manschaft în martie 2010 împotriva Argentinei pe Allianz Arena. Din cîte îmi aduc aminte, Thomas afirma într-un interviu, că nici el nu credea că va ajunge, unde este acum.

Thomas Muller, un fotbalist care sper să devină și mai bun ! Poate la fel de bun ca legendarul Gerd Muller (care a marcat 398 de goluri în 453 de meciuri pentru Bayern, și 68 de goluri în 62 de meciuri pentru naționala Germaniei) ! http://www.youtube.com/watch?v=FqPNivan3Tw (video cu toate evoluțiile sale din sezonul 2009/2010)

În acest moment germanul este cotat la 10.000.000 euro !!!

Statistici ale CM 2010 - Golgeteri

GF - Goals for (goluri marcate)

MP - Matches played (meciuri jucate)

MinP - Minutes played (minute jucate)

PEN - Penalty goal (gol marcat din penalty)

OG - Own goal (autogol)

GSI - Goals scored in penalty area (goluri marcate din careu)

GSO - Goals scored outside penalty area (goluri marcate din afara careului)

*click pe imagine pentru mărire

În cadrul acestei proaspăt încheiate ediții a Campionatului Mondial, mai exact cea de-a 19-a, s-a dus o luptă aprigă pentru cîștigarea titlului de cel mai bun marcator. În cele din urmă, patru jucători au reușit să ajungă în vîrful topului, cu 5 goluri marcate, aceştia fiind : David Villa (Spania), Diego Forlan (Uruguay), Wesley Sneijder (Olanda) şi Thomas Muller (Germania), dar cîştig de cauză a avut ultimul, deorece germanul a avut cele mai multe pase de gol din cei menţionaţi.

Thomas Muller (Germania) 5 goluri (0,83 goluri/meci, adică un gol la 94 de minute), 3 marcate în repriza secundă, toate marcate din suprafaţa de pedeapsă.

David Villa (Spania) 5 goluri (0,71 goluri/meci, un gol la 127 de minute jucate), 3 marcate în repriza secundă, 2 reuşite din afara careului.

Wesley Sneijder (Olanda) 5 goluri (0,71 goluri/meci, un gol marcat la 130 de minute), toate marcate în repriza secundă dintre care 2 marcate din afara careului.

Diego Forland (Uruguay) 5 goluri (0,71 goluri/meci, un gol marcat la 130,8 minute), unul din penalty, încă 2 de la mare distanţă, 40% în prima repriză.

Statistici ale CM 2010 - Goluri

MP - Matches played (jocuri disputate)

GF - Goals for (goluri înscrise)

GA - Goals against (goluri primite)

PEN - Penalty goal (goluri înscrise din penalty)

OG - Own goals (autogoluri)

OG - Own goals for (autogoluri beneficiate)

OPG - Open play goals

SPG - Set piece goals (goluri din faze fixe)

GSI - Goals scored in penalty area (goluri înscrise în suprafața de pedeapsă)

GSO - Goals scored outside penalty area (goluri înscrise în afara suprafeței de pedeapsă)

GCI - Goals conceded in penalty area (goluri primite în suprafața de pedeapsă)

GCO - Goals conceded outside penalty area (goluri primite în afara suprafeței de pedeapsă)

*click pe imagine pentru mărire

Goluri marcate la turneul final : Echipa care a marcat cele mai multe goluri la acest turneu final este Germania cu 16 reușite (Thomas Muller 5, Miroslav Klose 4, Lukas Podolski 2, Mesut Ozil 1, Marcell Jansen 1, Cacau 1, Sami Khedira 1, Arne Friedrich 1). După cum ne este prezentat și în graficul de mai sus, Olanda ocupa locul 2, cu 12 goluri marcate, Uruguay 11, Argentina 10 și Brazilia 9. Surprinzător, noua campionă mondială, Spania, este tocmai pe locul 6, cu doar 8 goluri marcate. Germania a contabilizat o medie 2,28 goluri/meci, cea mai bună dintre toate participantele, urmată de Argentina 2,00 goluri/meci, Brazilia 1,80, Portugalia 1,75, Olanda 1,71, Uruguay 1,57, Korea de Sud 1,50. Spania din nou, statistic, stă un pic mai slab, avînd o medie de doar 1,14 goluri/meci. La acest turneu final s-au marcat 145 de goluri în total, asta însemnînd o medie de 2,9 goluri pentru fiecare meci disputat.

Goluri marcate din afara suprafeței de pedeapsă : Practic echipa care a reușit să marcheze cele mai spectaculoase goluri. Lider este Olanda cu 5 astfel de reușite (41,6% din totalul golurilor sale, cel mai spectaculos fiind probabil, cel marcat de van Bronckhorst în partida cu Uruguay din semifinale). Uruguayul a reușit să înscrie de 4 ori din afara careului de 16m (36,3% din totalul goluri marcate), în timp ce Argentina a marcat de 3 ori din afara suprafeței de pedeapsă (30% in totalul goluri marcate). La acest turneu final s-au marcat 33 de goluri din afara careului, astfel doar 22,75% din goluri fiind marcate de la o asemea distanță.

Viciu numit fotbal

S-a terminat ! Și totuși ce a lăsat în urma sa acest campionat mondial ? A lăsat o națiune africană cu o infrastructură de invidiat, stadioane impozante, amprenta unei munci pseudosisifice a unui popor descătușat de planul de globalizare al FIFA. Fotbalul a devenit în Africa de Sud după aceste 30 de zile un simbol, un sport cel puțin la fel de important precum rugbyul.

Atmosfera care bîntuie acum stadioanele din Cape Town, Johannesburg sau Durban este aseamănătoare cu iubirea. Fotbalul este amorul pămîntenilor, este acea văpaie care îți face carnea să tremure pe tine, și precum iubirea, fotbalul în Africa, ne-a adus pentru a nu știu cîta oară o bucurie devastatoare în suflete. Se simte în aer fotbalul, el este o adiere ușoara care îți mîngîie obrazul, și în ciuda faptului că nu-l vezi, știi că el este acolo, că există.

Fiecare echipă a trăit acest mondial, sub același cer, desigur, cu orizonturi diferite. Ideal, absolut, desăvîrșire, infinit - cuvinte întru totul la fel. Altfel, admiram cu multă solicitudine bucuria spaniolilor de la finalul meciului de aseară. Era clar, atinseseră punctul maxim al carierei. Cîștigaseră acea bucată magică de metal prețios. Devastați în jurul lor erau rînduri întregi de coji de portocală mecanică, dispersate printre firele de iarbă al acestui deja consacrat templu numit Soccer-City Stadium. Ibericii priveau cu gratitudine spre cer, mulțumeau divinității, pe bună dreptate, deorece încă este un mister cum a ratat Robben acea ocazie singur cu Sf.Iker. Se poate spune că omul modern a dat dovadă din nou, că este mai mult decît omul de pretutindeni, privește cu liniște numai în jos, deorece față de cer toate idealurile noastre sunt trădări. Nu și în această friguroasă noapte de iulie din Johannesburg.

Xavi, Iniesta, Villa și restul toreadorilor cu sînge latin, ne-au predat o lecție de viață. Ne-au demonstrat că mingea este precum femeia, că trebuie răsfățată. Este o adevărată artă tactica spaniolilor, o artă în care domnește meticulozitatea paselor precise, tiki-taka pe scurt. Inspirație plus transpirație.

Toți fotbaliștii trebuie sa înțeleagă un lucru ! În fotbal prezentul este un interludiu, deorece viața de fotbalist cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor, acest foarte straniu interludiu, în care regurgem la trecut sau viitor, este doar slujitorul mărturiei că trăim.

Dintre toate minunile Pămîntului, am ales acest viciu numit fotbal, ca să fim fericiți.

Furtună iberică

Campionatul Mondial din Africa de Sud a organizat ieri ultimele meciuri din cadrul celei de-a doua etape a grupelor, mai exact meciurile în care Portugalia și Spania au reușit să defileze în fața mult mai necunoscutelor reprezentative ale Coreei de Nord și Hondurasului.

Portugalia era în fața unei situații mai puțin plăcute înaintea meciului cu asiaticii. Din cauza rezultatului de egalitate obținut în fața Coastei de Fildeș, întregit de victoria Braziliei în meciul cu Republica Nord Coreană, echipa lusitană era obligată să plece cu toate punctele puse în joc, pentru a nu lăsa soarta calificării să se decidă în ultima etapă (în care vor juca cu Brazilia). Meciul de la Cape Town a fost întreținut pe tot parcursul său de o ploaie abundentă și foarte rece, din cauza temperaturii înregistrate la ora meciului. În acel moment, parcă începeam să văd un lucru foarte bizar la cei prezenți pe tainicul teren de fotbal. Jucătorii, fie coreeni, fie portughezi, se luptau cu detestabila vreme, fără să le pese se urmări. Pasau, construiau, alergau și astfel prin tot efortul depus lăsau senzația că sunt precum necizelatele prostituate, care au misiunea de a-și distruge corpul pentru satisfacția altora. Pînă la urmă meciul de aseară s-a lăsat cu urmări similare unui atac nuclear, deoarece, nu au existat învingători sau pierzători, ci doar supraviețuitori. Acest deloc simplu joc, a produs din nou o mică revoluție, din care am avut ceva nou de învățat.

Echipa lui Queiroz a cîștigat la pas meciul, în ciuda faptului că nu a marcat devreme. Vremea a început să-i obosească fizic și psihic pe jucători. Ulterior toți factorii implicați în meci au atîrnat mai greu deasupra coreenilor, care s-au văzut în cele din urmă umiliți. Echipa lui Kim Jong-Hun așteptase aproximativ 45 de ani pentru a merge din la un turneu final, pentru a avea din ocazia să produca o surpriză de tipul celei realizate cu Italia, in 1966. Dar lipsa de experiență și de valoarea a cîntărit prea mult pentru vedeta Jong Tae-Se, căpitanul Hong Yong-Jo și compania, care au încasat șapte goluri la Cape Town.

Cîteva ore dupa recitalul lusitan, ne-am mutat privirile asupra unei alte echipe iberice, Spania. Actuala campioană europeană, care venea după un inexplicabil eșec în fața Elveției (0-1) și care întîlnea pe Ellis Park Stadium modesta reprezentativă a Hondurasului. Meciul a fost integral la discreția spaniolilor, care au reușit cu ajutorul jocului lor precis de pase tiki-taka, să-și creeze o multime de ocazii. Eroul meciul a fost El Guaje, mai exact noua achiziție de 40 de milioane de euro a Barcelonei, David Villa, care a marcat de două ori. Antagonistul partidei a fost Fernando Torres, care în ciuda ocaziilor avut nu a reușit niciodată să-l învingă pe Valladares. Spania este totuși în situația de a rata calificarea în cazul în care nu vor învinge Chile si Elveția va învinge Honduras. Astfel, mai mult ca sigur, vom avea parte de un final cel putin interesant pentru această grupă, în care pînă și Hondurasul mai păstrează șanse de calificare.

Dov'è la Vittoria ?

Fratelli d'Italia ați văzut meciul cu Noua Zeelandă ? Mai exact ați simțit în sufletul vostru acea bucurie menită să aprindă văpaia unui nou succes major ? Senzația că echipa joacă, că se chinuie să nu rămînă doar cu amintirea evoluției de acum patru ani din Germania. Întrebarea pusă, este una de o manieră retorică, menită în contextul de față, să inițieze o meditare profundă legată de acești ragazzi, care sunt practic aruncați pe terenul de joc fără a conștientiza situația în care se află. S-a socotic că remiza cu Paraguay a fost doar una întamplătoare, una care a avut rolul de a-i motiva și ulterior de a-i conduce spre o victorie lejeră împotriva echipei All Whites, echipă situată cu 73 de locuri mai jos decat campiona mondială.

Dar fotbalul nu este jocul în care tot ceea ce se analizează și constată pe hîrtie se transpune și pe teren. Italia a fost din nou timidă, a fost din nou condusă, a fost din nou, grupul care se îngloda imediat cum intra în zona de 16-20 de metri a echipei adverse. Deschideau jocul, sau cel puțin asta încercau, prin Marchisio sau Pepe în prima repriză. Totuși, este interesant detaliul că, Marchisio a debutat la Juventus, la echipa de juniori pe pozitia de trequartista (al doilea atacant), fiind repoziționat la mijlocul terenului și folosit foarte rar pe flancuri. Lippi nu a ținut cont de acest lucru. Claudio nu este un jucător iute, care să dribleze ușor și în viteză, pentru a se plasa într-o poziție favorabilă de a centra pentru Iaquinta sau Gilardino.

În ciuda unei duble evoluții deprimante și dureroase nu prea avem vreo explicație întemeiată pentru maniera de abordare a jocului de către Squadra Azzura. O eventuală variantă s-ar putea referi la lipsa unori jucători creativi în partea de mijloc a echipei, unde a lipsit din Andrea Pirlo. Dar nu numai lipsa creativității din partea de mijloc a fost problema principală. Nici existența unor jucători de talia lui Totti sau Del Piero, care jucau cu dezinvoltură în spatele atacanților, a fost unul dintre multele motive au contribuit la dezastrul cu Noua Zeelandă. Sunt sigur că undeva în vestiarul Italiei tînjește amintirea unui Roberto Bagiio, care stă foarte sunducos acasă și se crucește cu două mîini atunci cand îi vede pe urmașii săi ștergînd cu buretele evoluțiile din ultimii ani.

Italia ! Dov'è la Vittoria? Poate o să fie cu Slovacia, acel moment decisiv și de nelipsit pentru italieni. Timpul pierdut, nu se mai întoarce, astfel devine foarte important viitorul pentru italieni. Viitorul este în acest moment, din nefericire, foarte întunecat pentru băieții lui Lippi, norocul lor rezumîndu-se la faptul că, acest viitor se apropie pe rînd, cîte o zi.

Die Manschaft

Cerbicie nemțească, dar mai ales o dorință de a transforma ceva frumos, o participare la cupa mondială, în ceva divin, cîștigarea sa. Dar este posibilă această poveste ? Specialiștii afirmă cu stupoare că Manchaftul dispune de o națională fragedă ca vîrstă, lucru nemaivăzut de 76 de ani, media de vîrstă blocîndu-se la granița de 25 de ani. Necopți pentru un turneu final o să gîndiți. Dar cum poți spune că Ozil, Muller, Badstuber sau Marin sunt necopți atunci cînd îi observi cum manevrează majestuos, zglobiul jabulani. Desigur, ca mare putere europeană pe plan fotbalistic, treci la pas de Australia arțăgosului Cahill, perforînd poarta lui Schwarzer de patru ori. Atmosfera este frenetică, tribunele fac valuri, casele de pariuri te urcă în topul favoritelor la cîștigarea trofeului suprem. Și tu ce faci ? Abdici temporar în fața Serbiei, arătînd o oboseală nejustificată, un stil de joc desprins din tainele astronomice ale omologului francez Domenech. O să vă întrebați ce s-a întamplat cu Podolski, cu Klose, aceste două arme cu obârșie poloneză. Vă asigur că nu este o conspirație de reîntoarcere a zilei de 1 septembrie, 1939. Răspunsul nu este simplu, nu este clar, dar pentru tot poporul german, pentru binele acestuia, persoana care trebuie să-și dea seama, este domnul Low. Germania nu-și mai permite nicio greșeală de acum înainte.

Amintiri apuse

Din nou începe o ediție de campionat mondial fără naționala Romaniei. Și ce dacă ? Timp de 32 de ani nu am fost prezenți la niciun turneu final, fie că era vorba de unul mondial sau european (1938-1970). Generația lui Hagi si Popescu ne-a răsfațat mai mult decît a fost nevoie cu trei calificări consecutive la turneele finale din Italia 1990, S.U.A 1994 și desigur, Franța 1998, unde am obținut rezultate care ne-au transformat într-o forță de temut. Acum, Chivu și Lobonț se vor uita la televizor de pe plajele stațiunilor de vacanță pentru a-și admira coechipierii de la echipele de club, fiindcă totuși, trebuie să achiziționeze un bagaj de cunoștințe pentru viitoarele discuții din vestiar.

Din nefericire, romanii o să uite cum este să stai cu sufletul la gură la un meci de campionat mondial. O victorie la mondiale a devenit pentru mulți un vis iluzoriu, utopic. Vă readuc eu aminte că ultima noastră victorie a fost acum 12 ani împotriva Angliei. Parcă retrăiesc și acum cu nărăvie momentul în care Hagi îi centra lui Moldovan, care biruitor prelua pe piept și ulterior demola plasa lui Seaman cu un șut năprasnic de la zece metri. Țineți minte că actualul antrenor al Brașovului a scăpat din marcajul faimosului Tony Adams, legendarul fundaș central al Arsenalului. A urmat apoi golul lui Owen, care ne-a adus cu picioarele pe pămînt. Dar nu a mai contat. A sosit minutul 90 care mi-a implementat în memorie următoarele cuvinte : „Dan Petrescu pe post de vîrf de atac.. Dan Petrescu pătrunde în careu.. Dan Petrescu se întoarce și goool !” Fostul jucător al lui Chelsea a metamorfozat cu această reușită, frumosul oraș din sudul Franței, Toulouse, într-o amintere neplăcuta pentru naționala albionului. Această victorie, această amintire de demult apusă este în continuare un trandafir din aceeași tulpină cu realitatea, dar care nu conține spini. Eu o să aștept să revăd Romania la mondiale, o să aștept oricît, dar timpul foarte sadic trece și ne despoaie ca un hoț lăsîndu-ne suspinînd în urma lui. Singura comoară pe care nu ne-o poate lua fiind doar această comoară a suvenirurilor.

Judecători FIFA

Din experiența anterioarelor turnee finale am învățat că deciderea viitoarei campioane nu este întotdeauna stabilită de valoarea lotului sau de cotele caselor de pariuri. Referitor la ediția ce este gata să debuteze, observăm cu dezinvoltură participarea a opt, nouă naționale demne și capabile de a cîștiga supemul trofeu. Presupun și ulterior susțin că toți jucătorii sunt ahtiați, destoinici de a realiza lucruri marețe. Fie că te numești Brazilia sau Argentina, Germania sau Spania, o să conteze foarte mult capacitatea de efort, puterea de a marca repede, de a rezista mental în fața obstacolelor ce vor apărea în fazele decisive, mai exact faza a doua a cupei mondiale. Arbitrii vor juca un rol decisiv la acest turneu final. Ne reamintim cu neplăcere incidentul de la turneul final din Japonia si Koreea, cînd „respectabilul” Byron Moreno a anulat golul lui Tomassi pe motivul unui offside fantasmagoric și l-a eliminat pe Totti fără acoperire regulamentară în meciul Italia-Koreea de Sud. Chiar dacă Blatter afirma că eliminarea Italiei nu a fost cauzată doar de greșelile de arbitraj, ci și de greșelile făcute de jucători în apărare și atac, se crease o stare de frustrare, stare care i-a indispus vizibil pe băieții lui Trapattoni. Arbitrii au putere, dar este nevoie și de dreptate. Dreptatea fără putere este neputinciosă și puterea fără dreptate este tiranică.

Albicelestes adică Los Gauchos varianta 2010

Argentina este una dintre echipele care pe bună dreptate pot emite pretenții pentru cîștigarea turneului final din Africa de Sud. O țară cu aproximativ 40 de milioane de suflete, va susține echipa lui Maradona pe perioada 11 iunie - 11 iulie. O echipă cu vedete una și una. Arta pe care o va traspune Lionel Messi pe terenul de fotbal reprezintă în acest moment speranța supremă pentru argentinieni. Pe lîngă actualul balon de aur mai sunt și alte talente , Tevez care este în continuare regretat de Manchester United, Higuain, golgeterul din sezonul proaspăt încheiat din Primera Division al Realului, dar și rezilientul Kun Aguero de la marea rivală Atletico. Deficitul acestui lot o reprezintă apărarea, unde Samuel, Demichelis sau Heinze vor avea mult de tras pentru a păstra poarta lui Sergio Romero imaculată. Sfatul meu pentru argentinieni este să-și păstreze visele vii, sa înțeleagă că pentru a realiza ceva trebuie să ai credință și încredere în propria persoană, în echipă, este nevoie de viziune, determinare, muncă și desigur, dăruire. Amintiți-vă că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred. Echipa așteaptă de 24 de ani să pună mîna pe trofeul suprem. Poate anul acesta este cel norocos...

Lucescu Jr. ?

Încerc să-mi aduc aminte de ce a fost ales Răzvan Lucescu selecționerul naționalei. Încerc să recreez situația alegerii sale, dar nu pot rememora argumentele atît de puternice încat s-a realizat instalarea sa în fruntea naționalei. Cine era Lucescu Jr. înainte de experiența de selecționer ? A fost antrenor la Brașov, unde a reușit o promovare, apoi a obținut un loc de mijlocul clasamentului încurcand cei drept cațiva granzi pe final de campionat, mă refer aici la Timișoara și Dinamo. Ar mai fi parcursul fantastic din Cupa UEFA cu Rapid, dar totuși nu a fost numai meritul lui. Fără Niculae, Coman, Buga sau Dinu Gheorghe, Lucescu nu ar fi reușit nimic. Dar sincer, unde a învățat "juniorul" să fie selecționer? Ca jucător este clar că nu a avut de unde să învețe, nejucand la echipe de calibru mondial. Prin comparație, Hagi a jucat la Barcelona, Real si Galatasaray, unde erau super antrenori, de la care este imposibil să fi furat meserie. Pe langă lipsa de experientă și nerealizarea unor rezultate remarcabile, munca lui Lucescu este îngreunată și de lipsa de valoare a jucătorilor romani. Acum 10-15 ani, băieții de la echipă veneau de la Barcelona, Chelsea, Valencia sau Wolfsburg, acum ne mulțumim cu Dinamo, Steaua, Urziceni sau Brasov. Ce diferență ! Este clar, toate au un motiv, o explicație, din păcate ne lipsește o soluție. Scăparea era o posibilă naționala de tineret, dar atunci cand ai dificultăți cu Insulele Capului Verde... nu ne mai rămîne nimic de spus.

Germania este pregătită

Aseară echipa națională a Germaniei a făcut o demonstrație de înverșunare în meciul disputat cu ambițioasa Bosnie. Pentru a nenumărata oară nemții au întors soarta unei partide în care lucrurile nu păreau roz. În ciuda faptului că Schweinsteiger nu este Xavi, Ozil nu este Cristiano Ronaldo și Muller nu este Messi, jucătorii s-au mobilizat și au trecut de obstacolul apărut. De multe ori seriozitatea este singurul refugiul al celui superficial, lucru din care noi romanii neapărat trebuie să învățăm pentru a spera la ceva mai mult din fotbalul mondial. O utopie pe moment! Revenind la Germania-Bosnia 3-1 (Lahm, Schweinsteiger 2 / Dzeko), îi putem remarca pe noul căpitan Philipp Lahm care în ciuda faptului că nu joacă la mijlocul terenul precum Ballack, a reușit să tragă după el echipa și să compenseze absența căpitanului accidentat. Schweinsteiger a demonstrat de ce la 25 de ani are 74 de selecții arătînd o maturitate desăvîrșită, înscriind și el de doua ori. În rest au impresionat Marko Marin prin vitalitate și agilitate, Thomas Muller prin plasamentul său asemănător unui viitor mare atacant și tînărul Mesut Ozil. Germania pare a fi pregătită deja pentru începerea turneului din Africa de Sud, în schimb ce Bosnia este 80% gata pentru a se plasa înaintea Romaniei în următoarea campanie de calificări.

Zece ani, doar trei titluri

Steaua București a reușit contraperformanța să nu cîștige campionatul de patru ani. Singura dată cînd a mai trecut clubul roș-albastru printr-o astfel de perioadă este la sfîrșitul anilor 70 (perioada 1978-1985), atunci cînd se adunaseră șapte ani de durere. Echipa din bulevardul Ghencea a reușit în ultimii zece ani să cîștige doar 57% din meciurile campionatului intern, avînd doar o medie de 1,63 goluri marcate pe meci, pierzînd 17,4% din meciuri, și o medie de 0,78 de goluri primite pe meci. Asta este doar o statistică a ultimului decediu, dar dacă analizăm ultimele sezoane, ne apucă o durere de cap, care este, după cum o să vedeți, cruntă! Lăsînd deoparte faptul că echipa nu a terminat mai sus de locul 4, a cîștigat doar 47% din partide, pierzînd 20,6%, marcînd 1,36 de goluri pe meci și primind 0,92 goluri pe meci. Analiza este într-adevăr cruntă, dar poate istoria se va repeta ca acum 25 de ani și se va naște o nouă generatie de top în grădina Stelei.

Scandal vs. Analiză tehnico-tactică

Trăiesc durerea unui nou sezon al Ligii I care a fost dominat mai degrabă de vorba neutilă, aberantă a conducătorilor de cluburi. Este trist faptul că emisiunile ce abordează sportul rege, se orientează spre aflarea subiectelor tabu în loc să discute anumite detalii tehnico-tactice. Mai trist este faptul că spectatorii se hrănesc cu acest tip de informații, ignorînd adevărata valoare a fotbalului. Sper să pot vedea o emisiune gen "Zona Verde" a domnului Andrei Vochin, mult mai frecvent pe posturile de televiziune, în care să se discute mai degrabă construcția unei faze ofensive, modul de deschidere a jocului pe flancuri, sau de ce nu se pot crea mai multe faze de poartă. Singura varianta rămasă este cea a speranței, care moare ultima, astfel, ea este tot ceea ce ne-a mai rămas. Sădiț-o undeva într-un loc retras si aveti grijă de ea.

Ελλάς

Probabil vă gandiți ce reprezintă această hieroglifă. Important este faptul că ea nu provine de la egipteni. Prin Ελλάς înțelegem Grecia, țara care a oferit atît de multe cadouri importante istoriei mondiale. De reținut că în ciuda faptului că nu este bine să primești daruri de la greci, ei ni l-au oferit nouă pe Pantelis Kapetanos, atît de importantul atacant al clubului de fotbal Steaua București.Născut pe aceleași meleaguri ca Homer, Pantelis și-a început cariera de fotbalist la echipa fondată în 1964, Kozani, pentru care a marcat 7 goluri in 32 de apariții (0,21 goluri/meci), continuînd apoi la Iraklis Salonic cu 10 goluri in 75 de meciuri (0,13 goluri/meci). După experiența de la Salonic a semnat cu una dintre puterile elene, AEK Atena pentru care a jucat 28 de meciuri, înscriind de 5 ori (0,17 goluri/meci). După o accidentare mai de durată care l-a ținut departe de gazon cariera s-a fotbalistică s-a intersectat cu Romania. La Steaua s-a afirmat prin profesionalismul său, dar și prin eficiența dovedită în fața porții, marcînd 26 de goluri in 53 de meciuri (0,49 goluri/meci). În urma evoluțiilor sale a devenit un jucător indispensabil pentru gruparea roș-albastră și în același timp o variantă pentru naționala elenă. Acum el este alături de lotul Greciei pentru campionatul mondial din Africa de Sud unde se va lupta pentru un loc în "primul 11" cu Angelos Charisteas (Nurnberg), Theofanis Gekas (Hertha), Giorgios Samaras (Celtic) si Dimitris Salpingidis (PAO). Kapetanos este evaluat în acest moment de site-ul german www.transfermarkt.de la suma de 2,5 milioane de euro, cifră care se va mări cu siguranță dupa finalul turneului final. Pantelis devine astfel alături de fostul jucător al Rapidului de la finalul anilor 70, Ioannis Matzourakis și Kostas Choumis (fost jucător la UTA) una din figurile elene care și-au pus amprenta asupra campionatului nostru.

Prolog

Viața reprezintă o luptă continuă pentru putere, pentru dominare, mai precis pentru dominarea aproapelui tău. Este într-adevăr trist că suntem dispuși să facem orice pentru a ne atinge țelul, în ciuda faptului că în urma noastră lăsăm înșiruite suflete necoapte. Poate este momentul să încercăm să descoperim o metodă mai estetică pentru hrănirea egoului personal... dar este greu, pentru unii chiar imposibil. Eu o să încerc să fac un efort și sa devin un om mai bun, un om care se va bucura de toate lucrurile mărunte...

Pierdut gheată de aur !

Joacă Steaua in Ghencea! Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Adrian Ilie, Ion Vlădoiu sau Nicolae Dică se alfă sub lumina reflectoarelor. Sigur inscrie Steaua! O echipă de talia sa nu a dus vreodată lipsă de golgheteri, tot timpul a existat până şi un Claudiu Răducanu care ridica stadionul in picioare cu golurile sale. In sezonul acesta cred că putem număra pe degete foarte uşor golurile marcate de "apaticul" Arthuro (gol cu Braşov), de "leneşul" Stancu (o,5 goluri/meci in Liga I) sau de "incruntatul" Kapetanos (0,3/meci). In total este vorba de 9 goluri marcate in 10 meciuri de atacanţii Stelei. Este suficient ?

Sportul rege

"Anumite persoane consideră fotbalul o chestiune de viaţă si de moarte. Eu vă asigur că este mult mai mult decât atât." Parcă asa isi incepea conferinţa de presă un fost mare antrenor scotian. Remarcabil! Cred că toţi microbistii suspină la simpla rostire a acestor cuvinte. Este adevărat, fotbalul este o parte din noi. Sportul "rege" reprezintă pasiune, emoţie, suferinţă, bucurie, prietenie, spectacol. Atâtea satisfacţii! Ele dau culoare fiecarei zile din săptămână. Imaginaţi-vă omul fără aceste lucruri. Marţi si miecuri avem Champions League, joi interesanta Cupă Uefa, iar vineri, sâmbătă si duminică super campionatele gen Premier League, Seria A sau Primera Division. Câtă bucurie este pe Pământ! "Cine a inventat fotbalul ar trebui tratat ca un zeu!". Cum poţi să-l contrazici pe Hugo Sanchez după o astfel de afirmaţie ?! Mie mi-ar fi teamă să contrazic pe cineva care a marcat 164 de goluri in tricoul lui Real Madrid (in 207 meciuri). Trăiască el Hugol !