Falsitate

Aseară s-a jucat un meci care, în mod curios sau nu, nu ar fi trebuit să se dispute din prizma tradiției autohtone, deorece în fiecare an cînd o echipa a obținut eventul, draga noastră supercupă nu și-a mai făcut apariția pe niciun stadion din țară.

În ciuda celor spuse, tot am avut de-a face cu un eveniment care a ajuns poveste. În urma unei prestații mai puțin leală a mignonului cavaler zîmbăreț de centru, decorat de nenumărate ori anul trecut cu medalia "băiatu' lu' tata", caracteristică întărită de extrem de inspirata tehnică în transformarea unei lovituri de pedeapsă a ialomițenilor, a produs primul tărăboi al sezonului. Imediat după terminarea partidei, managerul general al Unirii a ieșit în fața camerelor de vedere pentru a face focul să ardă mai bine. Să nu se înțeleagă greșit, domnul Stoica reprezintă în viziunea mea, și nu numai a mea, unul dintre cei mai de succes președinți de club pe care i-a avut vreodată fotbalul romînesc, dar acum sincer, este vina lui Avram că la penaltyuri au executat fundașii ? Păi Petre Marin era specialistul Stelei în transformarea loviturilor de pedeapsă...nu încape nicio îndoială. Greșeala cea mai vizibila a lui Avram a fost că, de multe ori mi-a lăsat senzația că-și pierduse prin tunel, sau prin vestiare, dragele sale cartonașe. Este și normal ca Unirea să țipe, este dreptul lor, deorece fiecare cartonaș ce trebuia dat pe bune, și care nu a fost acordat, ar fi cîntărit enorm într-un final de meci de genul celui de aseară.

S-a lansat cu ajutorul domnului manager general al Unirii, ideea jucătorilor împrumutați de o echipă în aceeași divizie. Se făcea referire la dragul nostru Viera, proiectat de cei din Cluj, pentru Internațional, dar și pentru Cluj din nou, la momentul disputării meciului direct. Viera este băiatul acela care la fazele echipei adverse, privea în gol și nu știa cum să facă să sprinteze mai repede spre fanionul de corner, pentru a nu supăra atacanții CFR-ului. Domnul Stoica a afirmat că locul lui nu este într-un fotbal în care un jucător începe să alerge către minge și apoi se hotărăște să abandoneze faza respectivă. Nu domnule Stoica, locul oricărui jucător care face așa ceva, nu este în fotbal, ci undeva în Burundi sau Panama, ascunși într-o fabrică de confecționat portofele.

Unde se mai întîmplă așa ceva ? Daca mîine Chelsea îl împrumută pe Di Santo la Fulham, chiar credeți că băiatu' va încerca să-și dea cu stîngul în dreptul, în derbyul londonez, de dragul lui Abramovici ? Fals, fals, de trei ori fals. Păi pentru tînărul Di Santo meciul împotriva echipei de la care a fost împrumutat devine cel mai important meci al sezonului, fiindcă el gîndește profesionist : "Joc să fac, să dreg, să mă zbat, să arăt că merit să mă antrenez cu Drogba și Anelka". Nu și la noi...

După aceste rînduri menite să vă facă din nou să meditați în agonia națională, am onoarea să vă etalez și cîteva plusuri ale meciului de aseară. Am observat un CFR care timp de vreo 30 de minute a rulat la un nivel mult peste media campionatului nostru. Am admirat un Deac mai cizelat, care parca era ghidat mai bine pe teren, de cele deprinse de la Mandorlini. Cum am ajuns în repriza secundă, am început să-mi pierd tot entuziasmul... Dar poate supercupa a fost doar aperitivului unui meniu extravagant numit Liga I.