Viciu numit fotbal

S-a terminat ! Și totuși ce a lăsat în urma sa acest campionat mondial ? A lăsat o națiune africană cu o infrastructură de invidiat, stadioane impozante, amprenta unei munci pseudosisifice a unui popor descătușat de planul de globalizare al FIFA. Fotbalul a devenit în Africa de Sud după aceste 30 de zile un simbol, un sport cel puțin la fel de important precum rugbyul.

Atmosfera care bîntuie acum stadioanele din Cape Town, Johannesburg sau Durban este aseamănătoare cu iubirea. Fotbalul este amorul pămîntenilor, este acea văpaie care îți face carnea să tremure pe tine, și precum iubirea, fotbalul în Africa, ne-a adus pentru a nu știu cîta oară o bucurie devastatoare în suflete. Se simte în aer fotbalul, el este o adiere ușoara care îți mîngîie obrazul, și în ciuda faptului că nu-l vezi, știi că el este acolo, că există.

Fiecare echipă a trăit acest mondial, sub același cer, desigur, cu orizonturi diferite. Ideal, absolut, desăvîrșire, infinit - cuvinte întru totul la fel. Altfel, admiram cu multă solicitudine bucuria spaniolilor de la finalul meciului de aseară. Era clar, atinseseră punctul maxim al carierei. Cîștigaseră acea bucată magică de metal prețios. Devastați în jurul lor erau rînduri întregi de coji de portocală mecanică, dispersate printre firele de iarbă al acestui deja consacrat templu numit Soccer-City Stadium. Ibericii priveau cu gratitudine spre cer, mulțumeau divinității, pe bună dreptate, deorece încă este un mister cum a ratat Robben acea ocazie singur cu Sf.Iker. Se poate spune că omul modern a dat dovadă din nou, că este mai mult decît omul de pretutindeni, privește cu liniște numai în jos, deorece față de cer toate idealurile noastre sunt trădări. Nu și în această friguroasă noapte de iulie din Johannesburg.

Xavi, Iniesta, Villa și restul toreadorilor cu sînge latin, ne-au predat o lecție de viață. Ne-au demonstrat că mingea este precum femeia, că trebuie răsfățată. Este o adevărată artă tactica spaniolilor, o artă în care domnește meticulozitatea paselor precise, tiki-taka pe scurt. Inspirație plus transpirație.

Toți fotbaliștii trebuie sa înțeleagă un lucru ! În fotbal prezentul este un interludiu, deorece viața de fotbalist cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor, acest foarte straniu interludiu, în care regurgem la trecut sau viitor, este doar slujitorul mărturiei că trăim.

Dintre toate minunile Pămîntului, am ales acest viciu numit fotbal, ca să fim fericiți.