Amintiri apuse

Din nou începe o ediție de campionat mondial fără naționala Romaniei. Și ce dacă ? Timp de 32 de ani nu am fost prezenți la niciun turneu final, fie că era vorba de unul mondial sau european (1938-1970). Generația lui Hagi si Popescu ne-a răsfațat mai mult decît a fost nevoie cu trei calificări consecutive la turneele finale din Italia 1990, S.U.A 1994 și desigur, Franța 1998, unde am obținut rezultate care ne-au transformat într-o forță de temut. Acum, Chivu și Lobonț se vor uita la televizor de pe plajele stațiunilor de vacanță pentru a-și admira coechipierii de la echipele de club, fiindcă totuși, trebuie să achiziționeze un bagaj de cunoștințe pentru viitoarele discuții din vestiar.

Din nefericire, romanii o să uite cum este să stai cu sufletul la gură la un meci de campionat mondial. O victorie la mondiale a devenit pentru mulți un vis iluzoriu, utopic. Vă readuc eu aminte că ultima noastră victorie a fost acum 12 ani împotriva Angliei. Parcă retrăiesc și acum cu nărăvie momentul în care Hagi îi centra lui Moldovan, care biruitor prelua pe piept și ulterior demola plasa lui Seaman cu un șut năprasnic de la zece metri. Țineți minte că actualul antrenor al Brașovului a scăpat din marcajul faimosului Tony Adams, legendarul fundaș central al Arsenalului. A urmat apoi golul lui Owen, care ne-a adus cu picioarele pe pămînt. Dar nu a mai contat. A sosit minutul 90 care mi-a implementat în memorie următoarele cuvinte : „Dan Petrescu pe post de vîrf de atac.. Dan Petrescu pătrunde în careu.. Dan Petrescu se întoarce și goool !” Fostul jucător al lui Chelsea a metamorfozat cu această reușită, frumosul oraș din sudul Franței, Toulouse, într-o amintere neplăcuta pentru naționala albionului. Această victorie, această amintire de demult apusă este în continuare un trandafir din aceeași tulpină cu realitatea, dar care nu conține spini. Eu o să aștept să revăd Romania la mondiale, o să aștept oricît, dar timpul foarte sadic trece și ne despoaie ca un hoț lăsîndu-ne suspinînd în urma lui. Singura comoară pe care nu ne-o poate lua fiind doar această comoară a suvenirurilor.