Acesta este un blog modest, o fereastră deschisă între mintea și sufletul meu și restul lumii.

“O glumă este un lucru foarte serios” Winston Churchill

Monday, July 19, 2010

Capitala cui ?


Campionatul intern este locul în care de trei ani provincia este la putere. Încet dar sigur, echipele bucureștene, supranumite "granzi" de frumoasele noastre tabloide, se afundă într-un con de umbră nemaiîntîlnit de decenii întregi. Anul acesta le găsește din nou, pe Steaua, Dinamo sau Rapid foarte agitate, foarte dornice să pună mîna pe trofeul de campioană, și mai ales, pe bănuții veniți de la UEFA, pentru participarea în grupele Ligii Campionilor, participare care poate să fie ultima pentru campioana Romîniei.

FC Steaua București
A cîștigat ultima oară campionatul în sezonul 2005/2006 sub comanda lui Cosmin Olăroiu. Dintre jucătorii de atunci a mai rămas și astăzi la echipă doar Bănel Nicoliță. Acești patru ani de secetă pe plan intern au produs foarte multe conflicte în curtea celor din Bulevardul Ghencea, cel mai semnificativ fiind cel dintre conducerea clubului și suporteri. Anul acesta Steaua își propune din nou cîștigarea titlului. Casele de pariuri acordă Stelei a doua șansă la cîstigarea campionatului, cu o cotă de 5,00. Steaua a terminat sezonul trecut pe locul 4.

Plusuri :
-instalarea pe banca tehnică a lui Victor Pițurcă, ultimul antrenor care a calificat selecționata Romaniei la un turneu final (în același timp relația deosebită pe care o are acesta cu Becali);
-încercarea readucerii suporterilor în număr cît mai mare pe stadion, la meciurile de acasă;
-concentrarea formării unei echipe tinere, mai exact aducerea unor jucători foarte promițători, Cosmin Matei, Florin Gardoş, Mihai Răduţ;
-schimbarea liniilor de jucători, renunţarea celor cu salarii ce nu reflectă adevărata lor valoarea, pe scurt, siguranţă financiară;

Minusuri :
-lipsa de omogenitate a echipei din cauza numărului mare de jucători noi transferați;
-plecarea lui Ovidiu Petre, Pawel Golanski și Petre Marin, Robinson Zapata, jucători de bază în sezoanele trecute;
-imprevizibilitatea declarațiilor domnului George Becali;
-reacția suporterilor în vederea susținerii echipei, reacție negativă provocată de personalitatea patronului;
-aducerea unor jucători cu o reputație scăzută;

Dinamo Bucureşti
A cîştigat ultima oara campionatul în 2007, dar de atunci a fost o mare dezamăgire. Fotbalul produs de echipa din Ştefan cel Mare a fost umbrit de situaţia bolnăvicioasă din interiorul clubului, situaţie care a afecatat şi gîndirea deja neprofesionistă a jucătorilor. Casele de pariuri acordă lui Dinamo a șasea șansă la cîstigarea campionatului, cu o cotă de 6,00. Dinamo a terminat sezonul trecut pe locul 6.

Plusuri :
-readucerea la echipă a lui Ioan Andone, un antrenor care a mai cîştigat de două ori campionatul în ţară (cu CFR şi Dinamo);

Minusuri :
-instabilitatea financiară care poate duce la despărţirea de jucătorii importanţi ai echipei;
-lipsa de devotament a jucătorilor atunci cînd intră pe teren;
-viaţa extrasportivă a anumitor jucători care pătează imaginea clubului;
-o campanie de transferuri destul de slabă;
-lipsa unui portar de valoare;

Rapid Bucureşti
Giuleştenii nu au mai cîştigat campionatul de şapte ani, nu au mai participat în cupele europene de doi ani, astfel intrînd într-o stare de mediocritate. Casele de pariuri acordă nu acordă Rapidului prea multe șanse la cîstigarea campionatului, ei fiind a șaptea favorită, cu o cotă de 10,00. Rapidul a terminat sezonul trecut pe locul 7.

Plusuri :
-sosirea lui Dinu Gheoghe și a jucătorilor de la Brașov, Mihai Roman, Sabrin Sburlea, Rui Duarte;
-aducerea unui antrenor tînar în persoana lui Marius Șumudică;
-neimplicarea lui George Copos la echipă;
-vînzarea lui Alexandru Ioniță în Germania, consolidare financiară;

Minusuri :
-lipsa de rezultate din ultimele sezoane;
-lipsa de omogenitate a grupului;
-lipsa de experientă a noului antrenor;
-lipsa unui atacant veritabil;

Sunday, July 18, 2010

Falsitate


Aseară s-a jucat un meci care, în mod curios sau nu, nu ar fi trebuit să se dispute din prizma tradiției autohtone, deorece în fiecare an cînd o echipa a obținut eventul, draga noastră supercupă nu și-a mai făcut apariția pe niciun stadion din țară.


În ciuda celor spuse, tot am avut de-a face cu un eveniment care a ajuns poveste. În urma unei prestații mai puțin leală a mignonului cavaler zîmbăreț de centru, decorat de nenumărate ori anul trecut cu medalia "băiatu' lu' tata", caracteristică întărită de extrem de inspirata tehnică în transformarea unei lovituri de pedeapsă a ialomițenilor, a produs primul tărăboi al sezonului. Imediat după terminarea partidei, managerul general al Unirii a ieșit în fața camerelor de vedere pentru a face focul să ardă mai bine. Să nu se înțeleagă greșit, domnul Stoica reprezintă în viziunea mea, și nu numai a mea, unul dintre cei mai de succes președinți de club pe care i-a avut vreodată fotbalul romînesc, dar acum sincer, este vina lui Avram că la penaltyuri au executat fundașii ? Păi Petre Marin era specialistul Stelei în transformarea loviturilor de pedeapsă...nu încape nicio îndoială. Greșeala cea mai vizibila a lui Avram a fost că, de multe ori mi-a lăsat senzația că-și pierduse prin tunel, sau prin vestiare, dragele sale cartonașe. Este și normal ca Unirea să țipe, este dreptul lor, deorece fiecare cartonaș ce trebuia dat pe bune, și care nu a fost acordat, ar fi cîntărit enorm într-un final de meci de genul celui de aseară.


S-a lansat cu ajutorul domnului manager general al Unirii, ideea jucătorilor împrumutați de o echipă în aceeași divizie. Se făcea referire la dragul nostru Viera, proiectat de cei din Cluj, pentru Internațional, dar și pentru Cluj din nou, la momentul disputării meciului direct. Viera este băiatul acela care la fazele echipei adverse, privea în gol și nu știa cum să facă să sprinteze mai repede spre fanionul de corner, pentru a nu supăra atacanții CFR-ului. Domnul Stoica a afirmat că locul lui nu este într-un fotbal în care un jucător începe să alerge către minge și apoi se hotărăște să abandoneze faza respectivă. Nu domnule Stoica, locul oricărui jucător care face așa ceva, nu este în fotbal, ci undeva în Burundi sau Panama, ascunși într-o fabrică de confecționat portofele.


Unde se mai întîmplă așa ceva ? Daca mîine Chelsea îl împrumută pe Di Santo la Fulham, chiar credeți că băiatu' va încerca să-și dea cu stîngul în dreptul, în derbyul londonez, de dragul lui Abramovici ? Fals, fals, de trei ori fals. Păi pentru tînărul Di Santo meciul împotriva echipei de la care a fost împrumutat devine cel mai important meci al sezonului, fiindcă el gîndește profesionist : "Joc să fac, să dreg, să mă zbat, să arăt că merit să mă antrenez cu Drogba și Anelka". Nu și la noi...


După aceste rînduri menite să vă facă din nou să meditați în agonia națională, am onoarea să vă etalez și cîteva plusuri ale meciului de aseară. Am observat un CFR care timp de vreo 30 de minute a rulat la un nivel mult peste media campionatului nostru. Am admirat un Deac mai cizelat, care parca era ghidat mai bine pe teren, de cele deprinse de la Mandorlini. Cum am ajuns în repriza secundă, am început să-mi pierd tot entuziasmul... Dar poate supercupa a fost doar aperitivului unui meniu extravagant numit Liga I.

Thursday, July 15, 2010

CFR Cluj - Unirea Urziceni (Super Cupa României)

Duminică 18 iulie, începînd cu ora 20:30, pe stadionul din Cluj-Napoca, Dr. Constantin Rădulescu, se va juca meciul dintre campioana sezonului trecut, CFR Cluj și vicecampioana Unirea Urziceni.


Acest meci reprezintă pe lîngă un ultim test înaintea debutului noului sezon din Liga I, și ocazia perfectă pentru obținerea unui nou trofeu. Echipa ardeleană începe meciul cu prima șansă, avînd statutul de campioană și deținătoare a cupei. Pe lîngă acest detaliu, mai există și deja interesantul clișeu al complexului CFR pe care și l-a format echipa ialomițeană. Din ultimele zece întâlniri, echipa din Cluj a cîștigat 6, în timp ce Unirea nu a putut să se impună niciodată.


CFR 6, Egaluri 4, Unirea 0, golaveraj 17-4


Decisiv o să și fie duelul de pe banca celor două echipe, deorece amîndouă reîncep fiesta din fotbalul românesc cu aceeași antrenori alături de care au terminat sezonul trecut.



Un ultim avantaj al ardelenilor mai este și campania destul de bună de achiziții, care se poate remarca prin transferurile lui Ioan Hora (Gloria Bistrița), Sasa Bjelanovic (Vicenza), Dominique Kivuvu (NEC), Ionuț Rada (Al Nasr Dubai), Felice Piccolo (Empoli) și Nuno Diogo (Brasov). Unirea s-a întărit doar cu Petre Marin și Adrian Neaga, doi jucători cu experiență, dar cu o anumita vârstă. Un alt transfer este aducerea de la Arles a atacantului Maurice Dale.


În concluzie pot spune că Super Cupa o să pună față în față cele mai bune echipe din campionatul nostru. CFR-ul a cîștigat în ultimii trei ani, doua campionate și trei cupe, în timp ce Unirea a fost și ea regina României acum doi ani, performantă completată de o evoluție excelentă în cadrul grupelor Champions League. Favorita mea pentru acest meci este CFR Cluj, din cauza calității și omogenității arătate în ultimul sezon.


Pariul meu : CFR 45% Egal 35% Unirea 20%

Wednesday, July 14, 2010

De la Gerd la Thomas

Ne întoarcem puțin în timp, puțin mai mult, este toamnă, anul 1989, mai exact 13 septembrie, ne aflăm în Germania, undeva la sud-vest de Munchen, acolo, se află un orașel cu cîteva zeci de mii de locuitori, numit Weilheim. Întamplător sau nu, aici s-a născut un băiat care a reușit după douăzeci de primăveri, să se impună ca titular la cea mai galonată echipă din Germania, Bayern Munchen, să joace ca titular într-o finală de UEFA Champions League, să participe la o Cupa Mondială, și mai ales, să cîștige gheata de aur la acest turneu final.


Este vorba de Thomas Muller, un mijlocas ofensiv, mai exact un atacant ce poate evolua și în bandă, recunoscut pentru ritmul său de joc, răbdarea în execuții și construcție, cît și pentru tehnica sa. Jucătorul de 1,86m a demostrat calitătile unui adevarat golgeter, dar și empatia unui veritabil pasator de gol.


Povestea sa de fotbalist este strîns legată de clubul bavarez la care activează și astăzi. În vara lui 2009 el era un obișnuit al echipei secunde, dar zeița Fortuna i-a zambit. A avut norocul de a trece într-o bună zi, pe sub privirile înteleptului Louis van Gaal, un antrenor care nu a ezitat nicodată să parieze pe jucătorii tineri. Olandezul a rugat aducerea sa la prima echipă, unde desigur, nu existau mari speranțe legate de impactul său. Și pe bună dreptate, acolo deja existau jucători de calibru, cum ar fi Miroslav Klose, Ivica Olic, Mario Gomez. Foarte bine, dar putea sa joace extremă în partea stîngă. Nu prea ! Acolo era ba Robben, ba Ribery. Muller a reușit să rupă gura tîrgului, devenind încet om de bază în echipă.


Thomas Muller a marcat pînă acum 20 de goluri în 57 de meciuri pentru Bayern, dintre care 3 în cupele europene. El a debutat în Champions League pe 10 martie 2009, intrînd în teren în minutul 72, în locul lui Bastian Schweinsteiger, în cadrul meciului Bayern-Sporting 7-1. El a reușit să fie creatorul golului 5, cît și cel care a închis tabela. Ce debut !


Thomas Muller în actiune la debutul său în Champions League : http://www.youtube.com/watch?v=hQHAfZVBZHc&feature=related (începînd cu minutul 4:55)


Cine ar fi crezut că tînărul Muller o să joace în aproape toate meciurile lui Bayern ? Cine ar fi crezut că acest tînăr jucător urma să cîștige cupa și campionatul în Germania ? Cine îl vedea jucînd ca titular, repet, ca titular, o finală de Champions League ? Nici nu mai spun ce minunății a făcut în Africa de Sud, ținînd cont că el abea debuta pentru Manschaft în martie 2010 împotriva Argentinei pe Allianz Arena. Din cîte îmi aduc aminte, Thomas afirma într-un interviu, că nici el nu credea că va ajunge, unde este acum.


Thomas Muller, un fotbalist care sper să devină și mai bun ! Poate la fel de bun ca legendarul Gerd Muller (care a marcat 398 de goluri în 453 de meciuri pentru Bayern, și 68 de goluri în 62 de meciuri pentru naționala Germaniei) ! http://www.youtube.com/watch?v=FqPNivan3Tw (video cu toate evoluțiile sale din sezonul 2009/2010)


În acest moment germanul este cotat la 10.000.000 euro !!!

Statistici ale CM 2010 - Golgeteri

GF - Goals for (goluri marcate)
MP - Matches played (meciuri jucate)
MinP - Minutes played (minute jucate)
PEN - Penalty goal (gol marcat din penalty)
OG - Own goal (autogol)
GSI - Goals scored in penalty area (goluri marcate din careu)
GSO - Goals scored outside penalty area (goluri marcate din afara careului)
*click pe imagine pentru mărire

În cadrul acestei proaspăt încheiate ediții a Campionatului Mondial, mai exact cea de-a 19-a, s-a dus o luptă aprigă pentru cîștigarea titlului de cel mai bun marcator. În cele din urmă, patru jucători au reușit să ajungă în vîrful topului, cu 5 goluri marcate, aceştia fiind : David Villa (Spania), Diego Forlan (Uruguay), Wesley Sneijder (Olanda) şi Thomas Muller (Germania), dar cîştig de cauză a avut ultimul, deorece germanul a avut cele mai multe pase de gol din cei menţionaţi.

Thomas Muller (Germania) 5 goluri (0,83 goluri/meci, adică un gol la 94 de minute), 3 marcate în repriza secundă, toate marcate din suprafaţa de pedeapsă.

David Villa (Spania) 5 goluri (0,71 goluri/meci, un gol la 127 de minute jucate), 3 marcate în repriza secundă, 2 reuşite din afara careului.

Wesley Sneijder (Olanda) 5 goluri (0,71 goluri/meci, un gol marcat la 130 de minute), toate marcate în repriza secundă dintre care 2 marcate din afara careului.

Diego Forland (Uruguay) 5 goluri (0,71 goluri/meci, un gol marcat la 130,8 minute), unul din penalty, încă 2 de la mare distanţă, 40% în prima repriză.

Statistici ale CM 2010 - Goluri

MP - Matches played (jocuri disputate)
GF - Goals for (goluri înscrise)
GA - Goals against (goluri primite)
PEN - Penalty goal (goluri înscrise din penalty)
OG - Own goals (autogoluri)
OG - Own goals for (autogoluri beneficiate)
OPG - Open play goals
SPG - Set piece goals (goluri din faze fixe)
GSI - Goals scored in penalty area (goluri înscrise în suprafața de pedeapsă)
GSO - Goals scored outside penalty area (goluri înscrise în afara suprafeței de pedeapsă)
GCI - Goals conceded in penalty area (goluri primite în suprafața de pedeapsă)
GCO - Goals conceded outside penalty area (goluri primite în afara suprafeței de pedeapsă)
*click pe imagine pentru mărire

Goluri marcate la turneul final : Echipa care a marcat cele mai multe goluri la acest turneu final este Germania cu 16 reușite (Thomas Muller 5, Miroslav Klose 4, Lukas Podolski 2, Mesut Ozil 1, Marcell Jansen 1, Cacau 1, Sami Khedira 1, Arne Friedrich 1). După cum ne este prezentat și în graficul de mai sus, Olanda ocupa locul 2, cu 12 goluri marcate, Uruguay 11, Argentina 10 și Brazilia 9. Surprinzător, noua campionă mondială, Spania, este tocmai pe locul 6, cu doar 8 goluri marcate. Germania a contabilizat o medie 2,28 goluri/meci, cea mai bună dintre toate participantele, urmată de Argentina 2,00 goluri/meci, Brazilia 1,80, Portugalia 1,75, Olanda 1,71, Uruguay 1,57, Korea de Sud 1,50. Spania din nou, statistic, stă un pic mai slab, avînd o medie de doar 1,14 goluri/meci. La acest turneu final s-au marcat 145 de goluri în total, asta însemnînd o medie de 2,9 goluri pentru fiecare meci disputat.

Goluri marcate din afara suprafeței de pedeapsă : Practic echipa care a reușit să marcheze cele mai spectaculoase goluri. Lider este Olanda cu 5 astfel de reușite (41,6% din totalul golurilor sale, cel mai spectaculos fiind probabil, cel marcat de van Bronckhorst în partida cu Uruguay din semifinale). Uruguayul a reușit să înscrie de 4 ori din afara careului de 16m (36,3% din totalul goluri marcate), în timp ce Argentina a marcat de 3 ori din afara suprafeței de pedeapsă (30% in totalul goluri marcate). La acest turneu final s-au marcat 33 de goluri din afara careului, astfel doar 22,75% din goluri fiind marcate de la o asemea distanță.

Monday, July 12, 2010

Viciu numit fotbal

S-a terminat ! Și totuși ce a lăsat în urma sa acest campionat mondial ? A lăsat o națiune africană cu o infrastructură de invidiat, stadioane impozante, amprenta unei munci pseudosisifice a unui popor descătușat de planul de globalizare al FIFA. Fotbalul a devenit în Africa de Sud după aceste 30 de zile un simbol, un sport cel puțin la fel de important precum rugbyul.

Atmosfera care bîntuie acum stadioanele din Cape Town, Johannesburg sau Durban este aseamănătoare cu iubirea. Fotbalul este amorul pămîntenilor, este acea văpaie care îți face carnea să tremure pe tine, și precum iubirea, fotbalul în Africa, ne-a adus pentru a nu știu cîta oară o bucurie devastatoare în suflete. Se simte în aer fotbalul, el este o adiere ușoara care îți mîngîie obrazul, și în ciuda faptului că nu-l vezi, știi că el este acolo, că există.

Fiecare echipă a trăit acest mondial, sub același cer, desigur, cu orizonturi diferite. Ideal, absolut, desăvîrșire, infinit - cuvinte întru totul la fel. Altfel, admiram cu multă solicitudine bucuria spaniolilor de la finalul meciului de aseară. Era clar, atinseseră punctul maxim al carierei. Cîștigaseră acea bucată magică de metal prețios. Devastați în jurul lor erau rînduri întregi de coji de portocală mecanică, dispersate printre firele de iarbă al acestui deja consacrat templu numit Soccer-City Stadium. Ibericii priveau cu gratitudine spre cer, mulțumeau divinității, pe bună dreptate, deorece încă este un mister cum a ratat Robben acea ocazie singur cu Sf.Iker. Se poate spune că omul modern a dat dovadă din nou, că este mai mult decît omul de pretutindeni, privește cu liniște numai în jos, deorece față de cer toate idealurile noastre sunt trădări. Nu și în această friguroasă noapte de iulie din Johannesburg.

Xavi, Iniesta, Villa și restul toreadorilor cu sînge latin, ne-au predat o lecție de viață. Ne-au demonstrat că mingea este precum femeia, că trebuie răsfățată. Este o adevărată artă tactica spaniolilor, o artă în care domnește meticulozitatea paselor precise, tiki-taka pe scurt. Inspirație plus transpirație.

Toți fotbaliștii trebuie sa înțeleagă un lucru ! În fotbal prezentul este un interludiu, deorece viața de fotbalist cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor, acest foarte straniu interludiu, în care regurgem la trecut sau viitor, este doar slujitorul mărturiei că trăim.

Dintre toate minunile Pămîntului, am ales acest viciu numit fotbal, ca să fim fericiți.

Thursday, July 8, 2010