Acesta este un blog modest, o fereastră deschisă între mintea și sufletul meu și restul lumii.

“O glumă este un lucru foarte serios” Winston Churchill

Tuesday, June 22, 2010

Furtună iberică

Campionatul Mondial din Africa de Sud a organizat ieri ultimele meciuri din cadrul celei de-a doua etape a grupelor, mai exact meciurile în care Portugalia și Spania au reușit să defileze în fața mult mai necunoscutelor reprezentative ale Coreei de Nord și Hondurasului.


Portugalia era în fața unei situații mai puțin plăcute înaintea meciului cu asiaticii. Din cauza rezultatului de egalitate obținut în fața Coastei de Fildeș, întregit de victoria Braziliei în meciul cu Republica Nord Coreană, echipa lusitană era obligată să plece cu toate punctele puse în joc, pentru a nu lăsa soarta calificării să se decidă în ultima etapă (în care vor juca cu Brazilia). Meciul de la Cape Town a fost întreținut pe tot parcursul său de o ploaie abundentă și foarte rece, din cauza temperaturii înregistrate la ora meciului. În acel moment, parcă începeam să văd un lucru foarte bizar la cei prezenți pe tainicul teren de fotbal. Jucătorii, fie coreeni, fie portughezi, se luptau cu detestabila vreme, fără să le pese se urmări. Pasau, construiau, alergau și astfel prin tot efortul depus lăsau senzația că sunt precum necizelatele prostituate, care au misiunea de a-și distruge corpul pentru satisfacția altora. Pînă la urmă meciul de aseară s-a lăsat cu urmări similare unui atac nuclear, deoarece, nu au existat învingători sau pierzători, ci doar supraviețuitori. Acest deloc simplu joc, a produs din nou o mică revoluție, din care am avut ceva nou de învățat.


Echipa lui Queiroz a cîștigat la pas meciul, în ciuda faptului că nu a marcat devreme. Vremea a început să-i obosească fizic și psihic pe jucători. Ulterior toți factorii implicați în meci au atîrnat mai greu deasupra coreenilor, care s-au văzut în cele din urmă umiliți. Echipa lui Kim Jong-Hun așteptase aproximativ 45 de ani pentru a merge din la un turneu final, pentru a avea din ocazia să produca o surpriză de tipul celei realizate cu Italia, in 1966. Dar lipsa de experiență și de valoarea a cîntărit prea mult pentru vedeta Jong Tae-Se, căpitanul Hong Yong-Jo și compania, care au încasat șapte goluri la Cape Town.


Cîteva ore dupa recitalul lusitan, ne-am mutat privirile asupra unei alte echipe iberice, Spania. Actuala campioană europeană, care venea după un inexplicabil eșec în fața Elveției (0-1) și care întîlnea pe Ellis Park Stadium modesta reprezentativă a Hondurasului. Meciul a fost integral la discreția spaniolilor, care au reușit cu ajutorul jocului lor precis de pase tiki-taka, să-și creeze o multime de ocazii. Eroul meciul a fost El Guaje, mai exact noua achiziție de 40 de milioane de euro a Barcelonei, David Villa, care a marcat de două ori. Antagonistul partidei a fost Fernando Torres, care în ciuda ocaziilor avut nu a reușit niciodată să-l învingă pe Valladares. Spania este totuși în situația de a rata calificarea în cazul în care nu vor învinge Chile si Elveția va învinge Honduras. Astfel, mai mult ca sigur, vom avea parte de un final cel putin interesant pentru această grupă, în care pînă și Hondurasul mai păstrează șanse de calificare.

Monday, June 21, 2010

Dov'è la Vittoria ?

Fratelli d'Italia ați văzut meciul cu Noua Zeelandă ? Mai exact ați simțit în sufletul vostru acea bucurie menită să aprindă văpaia unui nou succes major ? Senzația că echipa joacă, că se chinuie să nu rămînă doar cu amintirea evoluției de acum patru ani din Germania. Întrebarea pusă, este una de o manieră retorică, menită în contextul de față, să inițieze o meditare profundă legată de acești ragazzi, care sunt practic aruncați pe terenul de joc fără a conștientiza situația în care se află. S-a socotic că remiza cu Paraguay a fost doar una întamplătoare, una care a avut rolul de a-i motiva și ulterior de a-i conduce spre o victorie lejeră împotriva echipei All Whites, echipă situată cu 73 de locuri mai jos decat campiona mondială.

Dar fotbalul nu este jocul în care tot ceea ce se analizează și constată pe hîrtie se transpune și pe teren. Italia a fost din nou timidă, a fost din nou condusă, a fost din nou, grupul care se îngloda imediat cum intra în zona de 16-20 de metri a echipei adverse. Deschideau jocul, sau cel puțin asta încercau, prin Marchisio sau Pepe în prima repriză. Totuși, este interesant detaliul că, Marchisio a debutat la Juventus, la echipa de juniori pe pozitia de trequartista (al doilea atacant), fiind repoziționat la mijlocul terenului și folosit foarte rar pe flancuri. Lippi nu a ținut cont de acest lucru. Claudio nu este un jucător iute, care să dribleze ușor și în viteză, pentru a se plasa într-o poziție favorabilă de a centra pentru Iaquinta sau Gilardino.

În ciuda unei duble evoluții deprimante și dureroase nu prea avem vreo explicație întemeiată pentru maniera de abordare a jocului de către Squadra Azzura. O eventuală variantă s-ar putea referi la lipsa unori jucători creativi în partea de mijloc a echipei, unde a lipsit din Andrea Pirlo. Dar nu numai lipsa creativității din partea de mijloc a fost problema principală. Nici existența unor jucători de talia lui Totti sau Del Piero, care jucau cu dezinvoltură în spatele atacanților, a fost unul dintre multele motive au contribuit la dezastrul cu Noua Zeelandă. Sunt sigur că undeva în vestiarul Italiei tînjește amintirea unui Roberto Bagiio, care stă foarte sunducos acasă și se crucește cu două mîini atunci cand îi vede pe urmașii săi ștergînd cu buretele evoluțiile din ultimii ani.

Italia ! Dov'è la Vittoria? Poate o să fie cu Slovacia, acel moment decisiv și de nelipsit pentru italieni. Timpul pierdut, nu se mai întoarce, astfel devine foarte important viitorul pentru italieni. Viitorul este în acest moment, din nefericire, foarte întunecat pentru băieții lui Lippi, norocul lor rezumîndu-se la faptul că, acest viitor se apropie pe rînd, cîte o zi.


Saturday, June 19, 2010

Die Manschaft

Cerbicie nemțească, dar mai ales o dorință de a transforma ceva frumos, o participare la cupa mondială, în ceva divin, cîștigarea sa. Dar este posibilă această poveste ? Specialiștii afirmă cu stupoare că Manchaftul dispune de o națională fragedă ca vîrstă, lucru nemaivăzut de 76 de ani, media de vîrstă blocîndu-se la granița de 25 de ani. Necopți pentru un turneu final o să gîndiți. Dar cum poți spune că Ozil, Muller, Badstuber sau Marin sunt necopți atunci cînd îi observi cum manevrează majestuos, zglobiul jabulani. Desigur, ca mare putere europeană pe plan fotbalistic, treci la pas de Australia arțăgosului Cahill, perforînd poarta lui Schwarzer de patru ori. Atmosfera este frenetică, tribunele fac valuri, casele de pariuri te urcă în topul favoritelor la cîștigarea trofeului suprem. Și tu ce faci ? Abdici temporar în fața Serbiei, arătînd o oboseală nejustificată, un stil de joc desprins din tainele astronomice ale omologului francez Domenech. O să vă întrebați ce s-a întamplat cu Podolski, cu Klose, aceste două arme cu obârșie poloneză. Vă asigur că nu este o conspirație de reîntoarcere a zilei de 1 septembrie, 1939. Răspunsul nu este simplu, nu este clar, dar pentru tot poporul german, pentru binele acestuia, persoana care trebuie să-și dea seama, este domnul Low. Germania nu-și mai permite nicio greșeală de acum înainte.

Monday, June 7, 2010

Amintiri apuse

Din nou începe o ediție de campionat mondial fără naționala Romaniei. Și ce dacă ? Timp de 32 de ani nu am fost prezenți la niciun turneu final, fie că era vorba de unul mondial sau european (1938-1970). Generația lui Hagi si Popescu ne-a răsfațat mai mult decît a fost nevoie cu trei calificări consecutive la turneele finale din Italia 1990, S.U.A 1994 și desigur, Franța 1998, unde am obținut rezultate care ne-au transformat într-o forță de temut. Acum, Chivu și Lobonț se vor uita la televizor de pe plajele stațiunilor de vacanță pentru a-și admira coechipierii de la echipele de club, fiindcă totuși, trebuie să achiziționeze un bagaj de cunoștințe pentru viitoarele discuții din vestiar.


Din nefericire, romanii o să uite cum este să stai cu sufletul la gură la un meci de campionat mondial. O victorie la mondiale a devenit pentru mulți un vis iluzoriu, utopic. Vă readuc eu aminte că ultima noastră victorie a fost acum 12 ani împotriva Angliei. Parcă retrăiesc și acum cu nărăvie momentul în care Hagi îi centra lui Moldovan, care biruitor prelua pe piept și ulterior demola plasa lui Seaman cu un șut năprasnic de la zece metri. Țineți minte că actualul antrenor al Brașovului a scăpat din marcajul faimosului Tony Adams, legendarul fundaș central al Arsenalului. A urmat apoi golul lui Owen, care ne-a adus cu picioarele pe pămînt. Dar nu a mai contat. A sosit minutul 90 care mi-a implementat în memorie următoarele cuvinte : „Dan Petrescu pe post de vîrf de atac.. Dan Petrescu pătrunde în careu.. Dan Petrescu se întoarce și goool !” Fostul jucător al lui Chelsea a metamorfozat cu această reușită, frumosul oraș din sudul Franței, Toulouse, într-o amintere neplăcuta pentru naționala albionului. Această victorie, această amintire de demult apusă este în continuare un trandafir din aceeași tulpină cu realitatea, dar care nu conține spini. Eu o să aștept să revăd Romania la mondiale, o să aștept oricît, dar timpul foarte sadic trece și ne despoaie ca un hoț lăsîndu-ne suspinînd în urma lui. Singura comoară pe care nu ne-o poate lua fiind doar această comoară a suvenirurilor.

Sunday, June 6, 2010

Judecători FIFA

Din experiența anterioarelor turnee finale am învățat că deciderea viitoarei campioane nu este întotdeauna stabilită de valoarea lotului sau de cotele caselor de pariuri. Referitor la ediția ce este gata să debuteze, observăm cu dezinvoltură participarea a opt, nouă naționale demne și capabile de a cîștiga supemul trofeu. Presupun și ulterior susțin că toți jucătorii sunt ahtiați, destoinici de a realiza lucruri marețe. Fie că te numești Brazilia sau Argentina, Germania sau Spania, o să conteze foarte mult capacitatea de efort, puterea de a marca repede, de a rezista mental în fața obstacolelor ce vor apărea în fazele decisive, mai exact faza a doua a cupei mondiale. Arbitrii vor juca un rol decisiv la acest turneu final. Ne reamintim cu neplăcere incidentul de la turneul final din Japonia si Koreea, cînd „respectabilul” Byron Moreno a anulat golul lui Tomassi pe motivul unui offside fantasmagoric și l-a eliminat pe Totti fără acoperire regulamentară în meciul Italia-Koreea de Sud. Chiar dacă Blatter afirma că eliminarea Italiei nu a fost cauzată doar de greșelile de arbitraj, ci și de greșelile făcute de jucători în apărare și atac, se crease o stare de frustrare, stare care i-a indispus vizibil pe băieții lui Trapattoni. Arbitrii au putere, dar este nevoie și de dreptate. Dreptatea fără putere este neputinciosă și puterea fără dreptate este tiranică.

Saturday, June 5, 2010

Albicelestes adică Los Gauchos varianta 2010

Argentina este una dintre echipele care pe bună dreptate pot emite pretenții pentru cîștigarea turneului final din Africa de Sud. O țară cu aproximativ 40 de milioane de suflete, va susține echipa lui Maradona pe perioada 11 iunie - 11 iulie. O echipă cu vedete una și una. Arta pe care o va traspune Lionel Messi pe terenul de fotbal reprezintă în acest moment speranța supremă pentru argentinieni. Pe lîngă actualul balon de aur mai sunt și alte talente , Tevez care este în continuare regretat de Manchester United, Higuain, golgeterul din sezonul proaspăt încheiat din Primera Division al Realului, dar și rezilientul Kun Aguero de la marea rivală Atletico. Deficitul acestui lot o reprezintă apărarea, unde Samuel, Demichelis sau Heinze vor avea mult de tras pentru a păstra poarta lui Sergio Romero imaculată. Sfatul meu pentru argentinieni este să-și păstreze visele vii, sa înțeleagă că pentru a realiza ceva trebuie să ai credință și încredere în propria persoană, în echipă, este nevoie de viziune, determinare, muncă și desigur, dăruire. Amintiți-vă că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred. Echipa așteaptă de 24 de ani să pună mîna pe trofeul suprem. Poate anul acesta este cel norocos...

Friday, June 4, 2010

Lucescu Jr. ?

Încerc să-mi aduc aminte de ce a fost ales Răzvan Lucescu selecționerul naționalei. Încerc să recreez situația alegerii sale, dar nu pot rememora argumentele atît de puternice încat s-a realizat instalarea sa în fruntea naționalei. Cine era Lucescu Jr. înainte de experiența de selecționer ? A fost antrenor la Brașov, unde a reușit o promovare, apoi a obținut un loc de mijlocul clasamentului încurcand cei drept cațiva granzi pe final de campionat, mă refer aici la Timișoara și Dinamo. Ar mai fi parcursul fantastic din Cupa UEFA cu Rapid, dar totuși nu a fost numai meritul lui. Fără Niculae, Coman, Buga sau Dinu Gheorghe, Lucescu nu ar fi reușit nimic. Dar sincer, unde a învățat "juniorul" să fie selecționer? Ca jucător este clar că nu a avut de unde să învețe, nejucand la echipe de calibru mondial. Prin comparație, Hagi a jucat la Barcelona, Real si Galatasaray, unde erau super antrenori, de la care este imposibil să fi furat meserie. Pe langă lipsa de experientă și nerealizarea unor rezultate remarcabile, munca lui Lucescu este îngreunată și de lipsa de valoare a jucătorilor romani. Acum 10-15 ani, băieții de la echipă veneau de la Barcelona, Chelsea, Valencia sau Wolfsburg, acum ne mulțumim cu Dinamo, Steaua, Urziceni sau Brasov. Ce diferență ! Este clar, toate au un motiv, o explicație, din păcate ne lipsește o soluție. Scăparea era o posibilă naționala de tineret, dar atunci cand ai dificultăți cu Insulele Capului Verde... nu ne mai rămîne nimic de spus.

Thursday, June 3, 2010

Germania este pregătită

Aseară echipa națională a Germaniei a făcut o demonstrație de înverșunare în meciul disputat cu ambițioasa Bosnie. Pentru a nenumărata oară nemții au întors soarta unei partide în care lucrurile nu păreau roz. În ciuda faptului că Schweinsteiger nu este Xavi, Ozil nu este Cristiano Ronaldo și Muller nu este Messi, jucătorii s-au mobilizat și au trecut de obstacolul apărut. De multe ori seriozitatea este singurul refugiul al celui superficial, lucru din care noi romanii neapărat trebuie să învățăm pentru a spera la ceva mai mult din fotbalul mondial. O utopie pe moment! Revenind la Germania-Bosnia 3-1 (Lahm, Schweinsteiger 2 / Dzeko), îi putem remarca pe noul căpitan Philipp Lahm care în ciuda faptului că nu joacă la mijlocul terenul precum Ballack, a reușit să tragă după el echipa și să compenseze absența căpitanului accidentat. Schweinsteiger a demonstrat de ce la 25 de ani are 74 de selecții arătînd o maturitate desăvîrșită, înscriind și el de doua ori. În rest au impresionat Marko Marin prin vitalitate și agilitate, Thomas Muller prin plasamentul său asemănător unui viitor mare atacant și tînărul Mesut Ozil. Germania pare a fi pregătită deja pentru începerea turneului din Africa de Sud, în schimb ce Bosnia este 80% gata pentru a se plasa înaintea Romaniei în următoarea campanie de calificări.

Zece ani, doar trei titluri

Steaua București a reușit contraperformanța să nu cîștige campionatul de patru ani. Singura dată cînd a mai trecut clubul roș-albastru printr-o astfel de perioadă este la sfîrșitul anilor 70 (perioada 1978-1985), atunci cînd se adunaseră șapte ani de durere. Echipa din bulevardul Ghencea a reușit în ultimii zece ani să cîștige doar 57% din meciurile campionatului intern, avînd doar o medie de 1,63 goluri marcate pe meci, pierzînd 17,4% din meciuri, și o medie de 0,78 de goluri primite pe meci. Asta este doar o statistică a ultimului decediu, dar dacă analizăm ultimele sezoane, ne apucă o durere de cap, care este, după cum o să vedeți, cruntă! Lăsînd deoparte faptul că echipa nu a terminat mai sus de locul 4, a cîștigat doar 47% din partide, pierzînd 20,6%, marcînd 1,36 de goluri pe meci și primind 0,92 goluri pe meci. Analiza este într-adevăr cruntă, dar poate istoria se va repeta ca acum 25 de ani și se va naște o nouă generatie de top în grădina Stelei.

Scandal vs. Analiză tehnico-tactică

Trăiesc durerea unui nou sezon al Ligii I care a fost dominat mai degrabă de vorba neutilă, aberantă a conducătorilor de cluburi. Este trist faptul că emisiunile ce abordează sportul rege, se orientează spre aflarea subiectelor tabu în loc să discute anumite detalii tehnico-tactice. Mai trist este faptul că spectatorii se hrănesc cu acest tip de informații, ignorînd adevărata valoare a fotbalului. Sper să pot vedea o emisiune gen "Zona Verde" a domnului Andrei Vochin, mult mai frecvent pe posturile de televiziune, în care să se discute mai degrabă construcția unei faze ofensive, modul de deschidere a jocului pe flancuri, sau de ce nu se pot crea mai multe faze de poartă. Singura varianta rămasă este cea a speranței, care moare ultima, astfel, ea este tot ceea ce ne-a mai rămas. Sădiț-o undeva într-un loc retras si aveti grijă de ea.

Tuesday, June 1, 2010

Ελλάς

Probabil vă gandiți ce reprezintă această hieroglifă. Important este faptul că ea nu provine de la egipteni. Prin Ελλάς înțelegem Grecia, țara care a oferit atît de multe cadouri importante istoriei mondiale. De reținut că în ciuda faptului că nu este bine să primești daruri de la greci, ei ni l-au oferit nouă pe Pantelis Kapetanos, atît de importantul atacant al clubului de fotbal Steaua București.Născut pe aceleași meleaguri ca Homer, Pantelis și-a început cariera de fotbalist la echipa fondată în 1964, Kozani, pentru care a marcat 7 goluri in 32 de apariții (0,21 goluri/meci), continuînd apoi la Iraklis Salonic cu 10 goluri in 75 de meciuri (0,13 goluri/meci). După experiența de la Salonic a semnat cu una dintre puterile elene, AEK Atena pentru care a jucat 28 de meciuri, înscriind de 5 ori (0,17 goluri/meci). După o accidentare mai de durată care l-a ținut departe de gazon cariera s-a fotbalistică s-a intersectat cu Romania. La Steaua s-a afirmat prin profesionalismul său, dar și prin eficiența dovedită în fața porții, marcînd 26 de goluri in 53 de meciuri (0,49 goluri/meci). În urma evoluțiilor sale a devenit un jucător indispensabil pentru gruparea roș-albastră și în același timp o variantă pentru naționala elenă. Acum el este alături de lotul Greciei pentru campionatul mondial din Africa de Sud unde se va lupta pentru un loc în "primul 11" cu Angelos Charisteas (Nurnberg), Theofanis Gekas (Hertha), Giorgios Samaras (Celtic) si Dimitris Salpingidis (PAO). Kapetanos este evaluat în acest moment de site-ul german www.transfermarkt.de la suma de 2,5 milioane de euro, cifră care se va mări cu siguranță dupa finalul turneului final. Pantelis devine astfel alături de fostul jucător al Rapidului de la finalul anilor 70, Ioannis Matzourakis și Kostas Choumis (fost jucător la UTA) una din figurile elene care și-au pus amprenta asupra campionatului nostru.

Prolog

Viața reprezintă o luptă continuă pentru putere, pentru dominare, mai precis pentru dominarea aproapelui tău. Este într-adevăr trist că suntem dispuși să facem orice pentru a ne atinge țelul, în ciuda faptului că în urma noastră lăsăm înșiruite suflete necoapte. Poate este momentul să încercăm să descoperim o metodă mai estetică pentru hrănirea egoului personal... dar este greu, pentru unii chiar imposibil. Eu o să încerc să fac un efort și sa devin un om mai bun, un om care se va bucura de toate lucrurile mărunte...